Cand am inceput prima oara Krav Maga, nu am plecat cu asteptari. Eram un pusti de 17 ani care a incercat cateva sporturi si arte martiale , dar fara sa se tina de vreunul pe termen lung. Cand am intrat prima oara in sala, am fost impresionat nu doar de gi-urile albe, centurile colorate si loviturile sau apararile pe care le invatam, ci si de disciplina si stilul de gandire pe care il vedeam la colegii care erau “veterani”. Am stiut inca de la prima sedinta ca va fi arta martiala pe care o voi practica de acum inainte, fara sa mai renunt. Si asa a fost.

Au trecut cativa ani de atunci, intre timp am ajuns la centura portocalie. Sedinta de sedinta, saptamana de saptamana, am invatat ceva nou, am imbunatatit ceea ce lucrasem deja, iar astazi sunt un om mult mai increzator. In primul rand, increzator ca ma pot apara pe mine si pe cei apropiati in fata pericolelor cu care putem fi confruntati pe strada, dar si increzator in mine, pentru ca Krav Maga m-a invatat sa imi depasesc limitele si sa dobandesc o incredere in sine pe care nu credeam ca o pot avea